Undeva în zona Industriilor isi are locatia o cantina pe care toata lumea o striga Strung. Serveste mancare buna si ieftina, mancarea sanatoasa si romaneasca de nu te mai poti ridica de pe scaun dupa ce ai terminat o portie, mancare ca la mama acasa de-ti ploua in gura numai cand te gandesti la sarmalutele alea unse cu smantana din farfurie. Si nu degeaba, ca doar e si servita de vreo doua mamici, care probabil, s-au gandit intr-o seara cand uzitau de ofertele de noapte de la Romtelecom, că ar fi cazul sa-si deschida o afacere. Zis si facut. Si au deschis Strung, locul mixului intregii tipologii sociale.

In Strung se aduna muncitorii de la uzina, dulapuri umane care daca probabil nu le servesti in 5 minute iti mananca intreaga tejghea. Si dupa aia te bat. Si-ti cauta si copiii. Apoi mai sunt cei de la Telecomunicatii, corporatistii cool, cu eticheta de la tricou undeva la vedere care comanda de obicei meniul zilei, dar se zgarcesc la bacsis. La final intra si Banca. Imbracat la costum, camasa alba si pantaloni calcati la dunga probabil de mama dimineata, Eusebiu, se apropie de tejghea, isi propteste ochelarii si isi tine buzele tuguiate. Nu conteaza ca isi comanda jumatate de berbecut cu picioare de porc, importanta e atitudinea. Toti sunt uniti de un singur lucru: mancarea buna, specific romaneasca. Aia careia, ca niste snobi ce suntem, nu recunoastem ca i-am face un mic altar in mijlocul camerei si am mai sacrifica niste gaini in cinstea ei.

Prin zona Strung salasluiesc un Mc Donalds si inca un fast-food cu pretentie de rafinament. Nimeni nu paraseste Strungul. Pana cand, intr-o zi trista de Mai, a aparut un nou meniu. Astfel ca printre untura cu usturoi si pui impanat, s-a strecurat Chicken Nuggets with Cheese. In acea zi toti au dezertat. Era titlul in engleza deci clar e de bine. Numai ca nu tot ce e in engleza se si mananca. Cartofii prajiti si atomii de pui strecurati printre ei, nu se ridicau la asteptarile multimii infometate. Tot mai buna e grasimea de porc si ardeii umpluti. Asa ca a doua zi, muncitorii, corporatistii, bancherii erau din nou uniti. Fii ratacitori, intorsi dupa vitelul sacrificat. La propriu.

Pentru ca nicaieri nu-i mai bine ca acasa.

Share/Save/Bookmark